Love Love si iar Love...

Am gãsit cã aproape tot ce s-a scris vreodatã despre dragoste... e adevãrat.Shakespeare a spus"Cãlãtoriile se sfârsesc cu întâlnirea iubitilor".Cat de frumos.Personal, n-am trãit nimic nici mãcar apropiat de asta... dar sunt mai mult decât dispusã sã cred cã Shakespeare a fãcut-o.Cred cã mã gândesc la dragoste mai mult decât ar trebui.Sunt mereu uimitã de simpla sa putere de a ne schimba si defini vietile.Tot Shakespeare a fost cel care a spus, "Dragostea e oarbã".Asta e ceva ce stiu cã e adevãrat.Pentru unii, destul de inexplicabil... dragostea se stinge.Pentru altii... dragostea e pur si simplu pierdutã.Dar atunci, desigur, dragostea poate fi si gãsitã.Chiar dacã numai pentru o noapte.Apoi mai e un alt fel de dragoste.Cel mai crud fel.Cel care aproape îsi omoarã victimele.Se numeste dragoste neîmpãrtãsitã.În asta sunt expertã.Majoritatea povestilor de dragoste sunt despre oameni care se îndrãgostesc unii de altii.Dar cum rãmâne cu ceilalti? Cum rãmâne cu povestile noastre?Aceia dintre noi care se îndrãgostesc singuri. Noi suntem victimele unei legãturi cu o singurã parte.Noi suntem blestematii celor iubiti.Noi suntem cei neiubiti.Cei rãniti,handicapatii fãrã avantajul unui spatiu de parcare mai mare….